Ipoteze legale de atragere a raspunderii administratorilor
Conform dispozitiilor Legii societatilor comerciale republicata (art.73), administratorii sunt raspunzatori pentru:
- realitatea varsamintelor efectuate de asociati;
- existenta reala a dividendelor platite;
- existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;
- exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale;
- stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Legea privind procedura insolventei, in art. 138, alin. (1), a reiterat enumerarea limitativa a cazurilor de atragere a raspunderii administratorilor prevazute in vechea reglementare privind reorganizarea judiciara si procedura falimentului (Legea nr. 64/1995).
Enumerarea fiind vadit limitativa nu poate fi extinsa prin interpretare analogica. Astfel, cazurile prevazute de lege sunt urmatoarele:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
Jurisprudenta a respins cererile prin care s-a solicitat antrenarea raspunderii administratorilor avand ca temeiuri de fapt, de exemplu:
- nedepunerea diligentelor pentru readucerea unor bunuri in patrimoniul debitorului;
- neinregistrarea in contabilitate a datoriilor fata de buget;
- management defectuos;
- continuarea abuziva a unei exploatari deficitare;
- neurmarirea incasarii propriilor creante;
- exercitarea functiei de administrator si la alta persoana juridica;
- nedepunerea rapoartelor la administratia finantelor publice;
- neplata creantelor bugetare.
Totodata, instantele au respins cererile in situatiile in care s-a dovedit ca insolventa a avut alte cauze:
- nesansa de a desfasura o activitate profitabila;
- intreruperea temporara a activitatii de productie din motive neimputabile, nerecuperarea propriilor creante, neplata datoriilor curente, neincasarea valorii marfurilor exportate;
- diminuarea cererii pietei si scaderea preturilor.
